ÎMPĂRȚI (-part, -părțesc) I. vb. tr. 1 A da mai multora cîte o parte, a distribui: se opriră în pridvor ca să împărtă praf și plumbi la pușcași (ALECS.); (P): cine împarte, parte-și face, cel ce împarte un lucru, are grijă să oprească pentru dînsul o parte mai mare, mai bună; F: nu se pricepe să mpartă trei paie la doi măgari, se zice despre unul foarte nepriceput ¶ 2 A face mai multe părți, a despărți: i-a împărțit în trei categorii ¶ 3 A separa, a despărți două persoane; † a divorța: cel ce va ucide pre cela ce va intra la mijloc să-i împarță ... acela nu se va certa (PRV.-MB.) ¶ 4 A avea de a face, a avea vre-o legătură: ce am eu a ~ cu tîlharii? (ALECS.) ¶ 5 ➕ A face operațiunea împărțirii. II. vb. refl. 1 A se desface în mai multe părți, a se desăîrți, a se separa ¶ 2 ‡ A se despărți (vorb. de soți), a divorța: bărbatul după ce se va ~ de muiare (PRV.-MB.) ¶ 3 ➕A cuprinde de un număr exact de ori un alt număr mai mic: 20 se împarte cu 5 [lat. impartīre].