ÎMPLINI (-inesc) I. vb. tr. 1 A umplea, a întregi, a completa, a adăuga ceea ce lipsește, a face să fie deplin: ~ un formular; ~ o lipsă; de la voi voiu să împlinesc paguba săracilor (LET.) ¶ 2 A avea pe deplin: într’o zi tocmai cînd copilul împlinea 15 ani (ISP.) ¶ 3 A ajunge la sfîrșitul unui termen pentru care s’a învoit cineva să slujească, etc.: cum și-a împlinit anul, iată că-i piere vițelușa (SB.) ¶ 4 A face întocmai, a îndeplini, a satisface: ~ o cerere, o dorință, voia cuiva, o rugăminte, o făgăduință, o datorie, o poruncă, o slujbă; parcă era un făcut de n’am putut să vă împlinesc cererea (ISP.); (P): nu făgădui ce nu poți ~ (PANN); a-și ~ somnul, a dormi de ajuns, cît are obiceiul să doarmă: de se ’ntîmpla vre-o dată să nu-și împlinescă somnul, era a doua zi mahmur (GN.) ¶ 5 A o ~ cu cineva, a isprăvi, a o sfîrși, a fi gata: ian ascultă, măi bade, poartă-te bine cu boierii, o împlinești cu mine (ALECS.) ¶ 6 † A executa, a pune secuestru: mîni e vadeaua birului și vine să ne împlinească (VLAH.). II. vb. refl. 1 A deveni deplin: ieri s’a împlinit luna de cînd a plecat ¶ 2 A i se ~ (anul, luna, etc.), a i se încheia termenul (de un an, de o lună, etc., de cînd e în slujbă, pentru care s’a învoit, etc.): ei stăpîne, chiar azi mi s’au împlinit anii de slujbă (CRG.) ¶ 3 Ⓕ A i se înfunda: hait, i s’a împlinit lui Tache,... nenea e supărat foc (D.-ZAMF.); mai trimese... să-i aducă din iad... cîinele cel cu trei capete... cu gînd că acum i se va împlini și lui Ercule (ISP.) ¶ 4 A se realiza, a se întîmpla aievea, întocmai: dorința lui se împlini numai cît te ștergi la ochi (ISP.); fie-care își are steaua sa, și ce-i e scris, i se împlinește (D.-ZAMF.) [lat. *implenīre].