ÎMPRAȘTIA (-tiu), Băn. ÎMPRĂȘCHIA (-chiu) vb. tr. și refl. 1 A se risipi încoace și încoolo: vîntul mi-a împrășiat foile; iară noi școlarii... ne-am împrășiat pe la casele noastre (CRG.); a se ~ ca puii de potîrniche ¶ 2 A (se) răspîndi, a (se) lăți: ~ o veste; ca toate veștile ce se nasc și se împrăștie în timp de tulburări (ALECS.); au împrășiat zvonul că ar cam suferi de vr’un farmec (DLVR.); belșugul răspîndea cheful pretutindeni (NEGR.); împrăștiind spaima și neorînduala în oastea păgînă (VLAH.) ¶ 3 A pune pe fugă, a izgoni în desordine: ~ dușmanii; Ⓕ: pastoralele d-lui Florian nu-mi pot ~ melancolia (NEGR.) [praștie, ❍ prașchie].