ÎNCĂRCA (-carc) vb. tr. 1 A pune o sarcină, o povară pe cineva sau în ceva: ~ lemne; ~ un car; ~ pe spate; cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă (ISP.) ¶ 2 A îngrămădi prea mult: ~ pe cineva cu daruri; Ⓕ:...luînd furca, sare Și-l încarcă bine cu ea pe spinare (PANN.); a-și ~ stomacul, a mînca prea mult; Ⓕ: a-și ~ memoria, a căuta să-și aducă aminte prea multe lucruri nefolositoare; Ⓕ: a-și ~ sufletul de păcate; lasă pe bieții răzeși în pace și nu-ți încărca sufletul de blăstemuri (ALECS.); ¶ 3 A exagera: ~ socoteala, a pune într’o socoteală prețuri mai mari decît se cuvine ¶ 4 ⚔️ A umplea o armă de foc cu praf de pușcă, cu gloanțe, cu ghiulele: ~ o pușcă, un pistol, un tun [lat. incarrĭcare].