ÎNCEPE (-cep) I. vb. tr. 1 A se ocupa de un lucru pentru întîia oară, a face primul pas într’o lucrare (în opoziție cu a sfîrși, a isprăvi): ~ a scrie; cînd începe să vorbească, nu mai sfîrșește; cel ce începe multe nu isprăvește nimic; începe una și isprăvește alta; începe să bată vîntul ¶ 2 A face un început: ~ o bute, o pîine ¶ 3 A fi la început, în frunte, în cap: cuvîntul care începe o frază. II. vb. intr. 1 A se porni: a început un vînt, o furtună, o ploaie, o împușcătură ¶ 2 A-și avea începutul: primăvara începe la 21 Martie; istoria Românilor începe de la Traian. III. vb. refl. A lua început: de la o vreme, valea s’a sfîrșit și s’a început un deal (CRG.) [lat. incĭpĕre].