ÎNCERCA (-cerc) I. vb. tr. 1 A proba, a face o probă, a cerca: ~ o haină; apoi porunci ca să încerce (condurul) și femeile din curtea împărătească (ISP.); multe și de toate a încercat el în viața lui, ca să și-o poată cîrpi de azi pe mîine (CAR.) ¶ 2 A pune la probă: ~ credința cuiva ¶ 3 A vedea dacă e în stare să facăceva, dacă poate sî ajungă, să izbutească, etc.: a-și ~ puterile; din toate părțile lumii, venit-au boieri ... să-și încerce norocul (MERA) ¶ 4 A ispiti: a vrut Dumnezeu să-l încerce ¶ 5 🩺 A resimți unele dureri sau simptome premergătoare ale unei boale: parcă mă încearcă frigurile (DLVR.); ori-cînd îl încearcă la încheieturi, cu nimic altceva nu i se poate alina (CAR.) ¶ 6 A trece prin multe nevoi, a suferi, a păți: cîte n’a încercat biata femeie! am încercat destule în viața mea. II. vb.refl. 1 A se încumeta, a cuteza: nu te ~, c’ai s’o pățești ¶ 2 A se lua la întrecere, a se pune la încercare cu cineva: să vii și să te încerci la luptă și cu un voinic ca mine (SB.).