ÎNCET I. adj. 1 Care abia se mișcă, lin, domol, ușor: hora e înceată (DLVR.); o înceată înclinare din cap (VLAH.) ¶ 2 Care abia se aude: cu glas ~ ¶ 3 Trans. (DENS.) Liniștit, potolit: vreme înceată. II. sbst. ‡ Liniște, stare potolită: nădejdea Domnului iaste ca seninul cerului și ca ~ul mării (NEC.). III. adv. 1 Cu o mișcare foarte lină, foarte înceată, care nu e grăbită: umblă ~; scrie prea ~; repetat (~, ~ sau ~ul cu ~ul): ~, ~ (sau ~ul cu ~ul) departe ajungi; Ah! subțire și gingașe, Tu pășeai ~, ~ (EMIN.) ¶ 2 Cu un glas mai încet, ce abia se aude: vorbește mai ~, că doarme copilul ¶ 3 Cu timpul, după trecere de oare-care vreme; puțin cîte puțin (numai repetat ~, ~ sau ~ul cu încetul): Trans. ~ cu încetul, Bucov. Mold. pe’ncet, pe’ncetul, ~, ~, se deprinse cu viața de acolo; ~ul cu ~ul s’a pomenit și el distras de la învățătură (I.-GH.); (P): ~ul cu ~ul se face oțetul; ~ cu încetul uitără necazul (RET.); găsind cu cale și pașa ca să-i lase pi ’ncet, că se vor duce ei singuri. și de-acolo pi’ncet și vor vinde bucatele (LET.); să spui numai ciobanilor... să vie cu dînsele pe ’ncet... în cutare loc la vale (SB.); pe ~ul aste feude se înmulțiră (NEGR.) [lat. vulg. *quētus = clas. quiētus].