ÎNCETINEL, -NEA, -NICĂ I. adj. dim. ÎNCET. Foarte încet, foarte lin: o adiere încetinică îmi răcorea fruntea (DLVR.). II. ÎNCETINEL adv. Cu o mișcare foarte înceată; cu un glas foarte încet: am ținut la pas încetinel, fluierînd un cîntec de lume (CAR.) [încet + (puț)inel].