ÎNCHEIA (-cheiu) I. vb. tr. 1 A trece nasturii prin găurile respective (ale hainei, ale cămășii, etc.): ~ nasturii ¶ 2 A prinde una de alta copcile, legăturile, etc.: ~ copcile; ~ corsetul ¶ 3 A îmbina, a uni: ~ scînduri ¶ 4 A pune capăt, a sfîrși: ~ un discurs; ~ socotelile, a nu mai adăuga alte sume ¶ 5 A se învoi asupra condițiunilor, a primi de o parte și de alta ultimele condițiuni; a iscăli: ~ pacea; ~ un contract ¶ 6 A trage o concluziune, a conchide: din toate socotelile ce-și face și-și desface încheie că e nenorocit (BR.-VN.). II. vb. refl. 1 A se prinde (cu nasturi, cu copci, etc.); această bluză se încheie pe la spate ¶ 2 A se articula; a se uni, a se îmbina: brațul se încheie cu umărul; casele de lemn se fac din bîrne în pădure, unde se cioplesc și se încheie (ION.) ¶ 3 A se sfîrși: s’a încheiat anul ¶ 4 A se face, a se iscăli: s’a încheiat pacea, contractul ¶ 5 A se rezuma, a consista, a se concentra: vezi în ce se încheie toată scofala de pe lumea asta ? (CRG.); în bani se încheiau toate gîndurile... lui (VLAH.) ¶ 6 A se termina: după clasă se punea cu toții la jocuri... și acestea se încheiau printr’o horă mare (I.-GH.) ¶ 7 A înfrunzi: codrul s’a încheiat (CIAUȘ.) [lat. inclavare].