ÎNFĂPTUI, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire, a transpune în viață, în fapt; a îndeplini, a realiza. (Refl. pas.) Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.