ÎNFRĂȚIT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. Unit, întovărășit, legat de altul prin relații prietenești. Bulgarii... prin romanii din Dacia nouă primesc religia creștină și împreună înfrățiți întemeiară un stat puternic. BĂLCESCU, O. II 12. Prin științe și prin arte națiile înfrățite, În gîndire și în pace drumul gloriei găsesc. ALEXANDRESCU, M. 16. ♦ (Despre cereale) Crescut în mai multe fire pornite de la baza aceleiași tulpini. Grîu înfrățit.