șopârlíță, șopârlíțe, (șopârlăriță), s.f. 1. (med.) Anghină difterică: „Dacă omul are nădușeli și-l strânge la grumaz și de-abia poate răsufla, atunci zicem că-i beteag de șopârlăriță” (Bârlea, 1924, II: 379). ■ Descântec de șopârliță: „Luăm miere de stup și zicem: Șopârlăriță lungariță, / Fugi de la (cutare). / Să mergem, să fugim, / Că iese neagra tomoiagă / De sub pat, / De sub hat...” (Bârlea, 1924: 381). 2. (bot.) Numele a două plante erbacee (Veronica orchidea și Parnasia palustris). – Din șopârlă + suf. -iță (DEX, MDA).