știubéi, știubeie, s.n. 1. Stupină tradițională, confecționată din trunchiuri de copac, utilizată la bărcuitul albinelor; zărzon: „Știubeiele tradiționale s-au mai confecționat și din nuiele împletite, unse pe partea exterioară cu argilă în amestec cu bălegar” (Dăncuș, 1986: 62). 2. Izvor amenajat într-un trunchi de copac. 3. Vas făcut dintr-un trunchi de copac. ■ (top.) Știubei, fânațe în Dragomirești, Săliștea de Sus. ■ Termen semnalat în localitățile din estul Maram. Istoric, la granița cu Moldova, însă în paralel cu sin. zărzon (ALRRM, 1997; h. 871). (Sec. XV). – Din știob + suf. -ei (DEX, MDA); cf. germ. Stube „odaie” (Scriban).