ȚINTIRIM, ȚINTERIM (pl. -imuri) sn. Mold. Tr.-Carp. Cimitir: Și țintirimul singur cu strîmbe cruci veghiază (EMIN.); zidul nou a mai prins o bucată de loc gol, pentru mormintele ce nu mai încăpeau în țintirimul cel vechiu (GRIG.); bocea toți morții din ținterim (CRG.) [ung. cinterem < lat. coemeterium].