rus², rusă a [At: ANON. CAR. / Pl: ruși, ruse / E: bg рус, srb rus] (Îvr) 1 De culoare roșie Si: roșcat (1). 2 (Îe) A fi ~ A fi om roșu la față și la păr.

ruscă² sf [At: PRECUP, P. 25 / V: rușcă sf / Pl: ~sce / E: rus²+ -că] (Reg) 1 Nume dat animalelor domestice cu părul roșu sau cu pete roșii în jurul ochilor sau pe bot. 2 Deal cu pământ roșu. 3 Râpă cu pământ roșu. 4 Drum prin ruscă (2-3).

ruscă¹ sf [At: POLIZU / Pl: (1-2) ruște / E: ucr руська] 1 (Pop) Rusoaică (1). 2 (Pop; rar) Ucraineană. 3 (Art.) Dans popular. 4 (Art.) Melodie după care se dansează rusca¹ (3).

rușcă¹ sf [At: CADE / Pl: ~ște / E: scr ručka] (Ban) Cățuie (1).

rușcă² sf [At: DDRF / E: rujă] (Bot; șîc ~ vânătă) Steliță (Aster amellus).

rușcă³ sf vz ruscă

Poiana-Rusca f. massiv bănățean, cu piscul Rusca (1359 m.).

rușcă f. pl. se zice de oile cari sunt roșii pe ochi [V. roșcă].

1) Rus, Rúscă, pl. ște (est) și Rusoaĭcă (vest) s. (rus. Rus). Locuitor din Rusia. Adj. Fals (neol.). Rusesc.

rus adj. m., s. m., pl. ruși; adj. f. rusă, pl. ruse

ruscă (reg.) s. f., g.-d. art. ruștei; pl. ruște

ruscă (reg.) s. f., g.-d. art. ruștei; pl. ruște

ruscă s. f., g.-d. art. ruștei; pl. ruște

RUSCĂ, ruște, s. f. ~ 2. Oaie cu lîna de culoare roșcată-cenușie. (din rus²)

RUSCA, vârf în m-ții Poiana Ruscăi, alcătuit din filite și șisturi sericito-cloritoase. Alt.: 1.355 m (al doilea ca înălțime din m-ții Poiana Ruscăi, după vf. Padeș).

RUSCA MONTANĂ, com. în jud. Caraș-Severin; situată în zona culoarului Bistra, la poalele S ale m-ților Poiana Ruscăi, pe râul Rusca, la confl. cu Bistra; 2.162 loc. (2005). Expl. de sulfuri polimetalice și marmură (în satul Ruschița). Instalație de flotare a minereurilor. În satul R.M., atestat documentar în 1803, se află o biserică romano-catolică (1807) și Monumentul turismului (1936). Rezervație naturală.

Rusc/a, -an, -o v. Rus II. 1-4.

Rușca v. Rus II 5.

RUSCĂ s. v. rusoaică, ruteancă, ucraineană, ucraineancă.

RUȘCĂ s. v. afumătoare, casoletă, cățuie, steliță.

ruscă s. v. RUSOAICĂ. RUTEANCĂ. UCRAINEANĂ. UCRAINEANCĂ.

rușcă s. v. AFUMĂTOARE. CASOLETĂ. CĂȚUIE. STELIȚĂ.

ruscă², rusce, s.f. (reg.) 1. (animal) cu pete roșii. 2. deal, râpă, drum peste deal sau prin râpi.

rúscă, ruște, adj. (reg.) Rusoaică: „Apoi o venit o femeie ruscă” (Grai. rom., 2000). – Din ucr. dial. ruska (DEX, MDA).

ruscă, ruște, adj. – (reg.) Rusoaică (Apșa de Jos, Plăiuț, Strâmtura): „Apoi o venit o femeie ruscă” (Grai. rom., 2000). – Din ucr. dial. ruska (DEX, MDA).