ABLAȚIUNE, ablațiuni, s. f. 1. Acțiune făcută de vînt, de ape sau de ghețari și constînd în transportarea, departe de locul de proveniență, a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Operație chirurgicală care constă în amputarea totală sau parțială a unui organ sau a unui membru al corpului omenesc. Ablațiunea unui rinichi. – Pronunțat: -ți-u-.