ACOLIT, -Ă, acoliți, -te, s.m., s.f. 1. S.m. și f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate); persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva. ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală). 2. S.m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. - Din fr. acolyte.