*adiĭo interj. (ngr. d. it. addio, „la Dumnezeŭ”). Formulă la politeță, la despărțire: adiĭo, amice! S. n. Un adiĭo. Reprezentațiune de adiĭo, ultima reprezentațiune. A-ți lua adiĭo de la cineva, a zice adiĭo cuĭva, a-ĭ adresa ultimu salut. Fig. Fam. S’a dus, a trecut timpu de: de azĭ în ainte, adiĭo fericire! adiĭo chilipir (șterge-te pe bot)!