AFERIM! I. interj. 1 Prea bine! bravo! foarte frumos! minunat!: aferim! îmi zise, bătîndu-mă pe spate, vino sus să mănînci cu mine (I.-GH.) ¶ 2 (Întrebuințat și ironic): aferim, băiete, să mai vii și altădată! II. adv. De minune: duceți-vă, că aferim aveți să petreceți (VOR.) III. sm.: Bătrînul Socolean, doborît sub grindina laudelor și a aferimilor, se lăsase pe un scaun (NEGR.) [tc.].