AGHESMUI (-uesc) I. vb. tr. ⛪ 1 A stropi cu aghiasmă ¶ 2 Mold. familiar iron. A trage o bătaie: îl aghesmuesc cu astă labă cum o numești d-ta (ALECS.) ¶ 3 Bucov. familiar A fura: despre un lucru furat se zice „l-a aghesmuit” (VOR.) II. vb. refl. familiar iron. A se ameți, a se chercheli.