airlea, (airea, aire, aerlea, airilea), adv. – Altundeva, într-un alt loc, în altă parte, aiurea: „...Nimeni nu o poate fura, să o ducă aire...” (însemnare pe o carte bisericească, Dumbrăvița, 1784, cf. Dariu Pop 1938: 46); „... apoi diavolul se ducea în altă parte, pân păduri, airlea” (Bilțiu 1999: 387). – Cf. aiurea (< lat. aliubi + -re + -a).