ALBEALĂ, (2) albeli și albele, s. f. (Rar) 1. Faptul de a albi; albire. După albeala vaselor se face smălțuirea. I. IONESCU, M. 437. 2. (La pl.) Cosmetice de culoare albă. Surda ostenești tu, babă, cu ale tale albeli, în deșert sînt și degeaba foițe și rumeneli. PANN, P. V. I 172. Vai, mîndruță, albă ești, Albă ești, frumoasă ești! Dar ești albă de albele. Roșie de rumenele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.