ALCĂTUIRE sf. 1 Faptul de a alcătui ¶ 2 Felul de a fi al unui lucru, întocmire: ~a vieții noastre sociale sufere de multe neajunsuri ¶ 3 ‡Culegere, colecțiune, scriere compilată: el făcu toate alcătuirile... și... le împreună într’una (PRV.-MB.) ¶ 4 Înțelegere, învoială: este oprit a se face alcătuiri căsătorești într’acest chip (COD.-CAL.) ¶ 5 ‡Amestecătură, combinație: li-au pus denainte... un fel de vin de multe alcătuiri (GAST.).