ALTERNANȚĂ ( < fr. alternance, cf. lat. alternus, unul după altul) Schimbare care se petrece alternativ, rînd pe rînd, cu anumite accepții în fizică sau în lingvistică (alternanța fonetică, alternanța consonantică). În versificație, alternanța rimelor masculine și feminine și, mai rar, alternanța strofelor (strofe cu versuri lungi, scurte, mixte). În construcția strofelor, alternanța contribuie în mare măsură la reliefarea sensului poeziei. Ex. A fost odată ca-n povești, (r.m.) A fost ca niciodată, (r.f.) Din rude mari, împărătești, (r.m.) O prea frumoasă fată. (r.f.) (M. EMINESCU, Luceafărul)