ALTIȚĂ, altițe, s. f. Broderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase pe umerii iilor. Purta... bluză cu altițe verzi. SADOVEANU, P. M. 59. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. Altița de pe umăr e bogat cusută cu fluturi de aur. ODOBESCU, S. I 418. ♦ (Metaforic) Cămașă. Pe pieptul tînăr el și-a pus Altiță-n loc de-aramă. COȘBUC, P. I 70. Lina sta-n portiță, Sălta-n vînt a ei altiță. COȘBUC, P. I 49.