*AMBALA (-lez) I. vb. tr. ⚚ A împacheta mărfuri în pînză, în lăzi, etc., spre a putea fi păstrate și transportate fără să fie supuse la stricăciuni: un tapițer ambala planul (VLAH.). II. vb. refl. 1 A-și lua vînt, a scăpa (vorb. de cai) ¶ 2 Fig. A se aprinde fără veste de mînie, a se lăsa a fi tîrît de o pasiune, a se iuți, a se porni deodată [fr. emballer].