ANALIZATOR, analizatoare, s. n. 1. Aparat care servește la determinări analitice, în special aparat optic pentru descoperirea și cercetarea polarizării luminii. Analizatorul permite traducerea în imagini a unei serii de impulsii electrice. 2. Aparat al organismului animal, alcătuit dintr-um organ de simț (care culege senzațiile venite din lumea exterioară), din nervi (care transmit aceste senzații) și dintr-un număr de celule ale creierului (care analizează și sintetizează senzațiile). Partea centrală, nucleul analizatorului optic, organul sintezei și analizei superioare a excitațiilor luminoase, se găsește în lobii occipitali ai emisferelor.