ARIPIOARĂ, aripioare, s. f. Diminutiv al lui aripă. 1. v. aripă (1). Un joben enorm... îi presa urechile, asemeni unor aripioare de pui golaș. SAHIA, N. 102. Tăunele zise:... ține acest pufuleț din aripioara mea. ISPIRESCU, L. 44. De-aș fi pasărea ce zboară, Fîlfîind din aripioară... NEGRUZZI, S. II 90. ◊ (Poetic) Și p-ale vîntulețe cu line aripioare Ca un miros de roze în spațiu voi să zbor. BOLINTINEANU, O. 199. 2. v. aripă (2). [Peștii] au și-nceput... a o bate [pe iapă] cu aripioarele. SBIERA, P. 61. 3. v. aripă (4). Mașină de răsucit cu aripioare. Fus cu aripioare. – Pronunțat: -pioa-.