ARISTOCRAȚIE, aristocrații, s. f. (În orînduirea sclavagistă și feudală) Clasă socială conducătoare, care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase sociale; (în orînduirea capitalistă, ca rămășiță a orînduirilor anterioare) pătură superioară a claselor exploatatoare, care se bucură de diferite privilegii și avantaje datorită obîrșiei și bogăției sale; nobilime, boierime. ♦ Vîrfurile privilegiate ale unei clase sau ale unui grup social exploatator. – Fr. aristocratie (< gr.).