*ARMONIE sf. 1 🎼 Sunete executate de voci sau de instrumente diferite și combinate în așa fel încît, executîndu-se în același timp, să mulțumească pe deplin auzul ¶ 2 Potrivire plăcută între sunete ¶ 3 🎼 Arta de a cunoaște potrivirea între sunete, studiul acordurilor: școală de ~ ¶ 4 Felul plăcut în care sună cuvintele dintr’o poezie, dintr’un discurs, etc.: admir armonia acestor versuri ¶ 5 📖 ✒️ ~ imitativă, împreunare de cuvinte alese astfel ca sunetele lor să imite ceva din obiectul pe care-l reprezintă aceste cuvinte: „Un tropot de copite, potop rotopitor” (ALECS.) e o ~ imitativă ¶ 6 pr. ext. Potrivire între părțile alcătuitoare ale unui lucru, între calitățile lui: îți înfățișează o desăvîrșită ~ de linii și de proporții (VLAH.) ¶ 7 Fig. Bună înțelegere: nu trăesc în ~ ¶ 8 ‡Încheietură: stricîndu-i toate armoniile trupului și toate încheieturile (DOS.) [fr. < lat. ¶ 8 < gr. άρμονία].