ARMURĂ, armuri, s. f. Totalitatea obiectelor de apărare (coif, platoșă, zale etc.), confecționate din oțel, pe care le purtau războinicii în evul mediu pentru a-și proteja corpul. În armura lui albastră El apare lin din unghi Și la fata cea măiastră El își pleacă un genunchi. EMINESCU, L. P. 14-6. Optzeci de ani pe umeri și splendida-i armură Plecau sub grea povară măreața lui statură. ALECSANDRI, P. III 344. găsesc ș-acum pe rîpe bucăți de armuri zdrobite. ALEXANDRESCU, P. 138. ◊ Fig. Armura învechită a științei pure, autonomiei și libertății academice era... acoperită cu vopseaua elocinței, pentru a-i ascunde rugina. CONTEMPORANUL, S. U, 1948, nr. 109. 7/1.