ARUNCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a (se) arunca: furăm primiți cu cîteva aruncături de tunuri (BOL.) ¶ 2 Lucru ce se aruncă, ce sare în sus: șadîrvanu este o ~ de apă în sus (C.-RAD.) ¶ 3 Distanța străbătută de un lucru care a fost aruncat: la o ~ de piatră ¶ 4 Fig. ~ de ochi, privire, căutătură repede ¶ 5 Cuvintele care erau puse, în scrisoarea cirilică, deasupra rîndului: citeam slova cea mai ciocoiască și scriam cu trei aruncături pe d’asupra (I.-GH.) ¶ 6 pop. Farmec aruncat în calea cuiva: Toată făcătura și aruncătura să piară, Să răspiară (MAR.) ¶ 7 Bucov. (SB.) Mustrare, dojană ¶ 8 Trans. (L.M.) = ARUNC.