arândă, arânde, s.f. (pop.) Arendă; cedare temporară a dreptului de exploatare a unor bunuri, în schimbul unei plăți: „Batori a dat în arândă minele din Groapa Mare baronului Herberstein...” (Dariu Pop, 1938: 15). – Var. a lui arendă, intrat târziu în rom., probabil sec. XVIII, prin mai multe căi (< ucr., rus., pol., magh. arenda < lat. med. arenda < lat. ad-rendita < redditus, reddita „restituit”) (Scriban, DER, MDA).