iasomie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 101 / V: asmonie, asonie, așumie, (înv) ~iu sn / Pl: ~ii / E: ngr (γ)ιασουμί] 1 Mic arbust din familia oleaceelor, originar din India, cu ramuri lungi și verzi, cu flori albe, plăcut mirositoare, cultivat la noi prin parcuri și grădini Si: (reg) iasmin (1) (Jasminum officinale). 2 Lemn de iasomie (1). 3 (Îc) ~-sălbatică Arbust mic, din familia oleaceelor, cu ramurile colțuroase, cu frunze puțin încovoiate și obtuze, cu flori galbene, plăcut mirositoate, cultivat uneori ca plantă decorativă (Jasminum fruticans). corectat(ă)

IASOMIE, iasomii, s. f. Arbust de grădină cu flori albe, care au un miros plăcut, aromatic, pătrunzător (Iasminum officinale). Calea-i, spada-i, fața-i și gloriosu-i nume Sub rouă parfumată de flori de iasomie. ALECSANDRI, P. III 376. Frunzuleană iasomie, Vine cucul de la vie. SEVASTOS, C. 24. ◊ (Poetic) Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia; Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia Seninului de zare stinsă. ANGHEL, Î. G. 9. ♦ Lemnul arbustului descris mai sus. Intră ciubucciul cu ciubucele... de iasomie. FILIMON, C. 152. – Variantă: iasomiu (ODOBESCU, S. I 139) s. m.

IASOMIE ~i f. Arbust cu coroana larg ramificată, cu ramuri lungi și verzi, cu flori albe sau galbene, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă decorativă, industrială și medicinală. ◊ ~ sălbatică arbust mic, cu flori galbene, plăcut mirositoare, cultivată și ca plantă decorativă. [G.-D. iasomiei] /<ngr. ghiasemi

iasomie f. 1. arbust cu flori frumoase si plăcut mirositoare (Tasminum): ciubuc de iasomie; 2. floarea însăș. [Gr. mod.].

ĭasomíe f. (ngr. ĭasumi, ĭasomi, gĭasomi, gĭasemi, gĭasimi, d. turc. ĭasemin, ar. ĭâsamûn, care e pers. ĭâsemin; bg. ĭasmin, sîrb. jasemin; it. gesmino, gelsomino, pv. jaussemin, fr. pg. jasmin, sp. jazmin). Un copăcel oleaceŭ agățător care produce niște florĭ foarte parfumate și care e originar din estu Asiiĭ (jasminium). – Vechĭ și ĭasimin, m.

asmonie sf vz iasomie

asonie sf vz iasomie

asunie sf vz iasomie

iasomiu sn vz iasomie

iasomie s. f., art. iasomia, g.-d. art. iasomiei; pl. iasomii, art. iasomiile (desp. -mi-i-)

iasomie s. f., art. iasomia, g.-d. art. iasomiei; pl. iasomii, art. iasomiile

iasomie s. f., art. iasomia, g.-d. art. iasomiei; pl. iasomii, art. iasomiile

iasomie, -miei gen. a.

iasomie (iasomii), s. f. – Mic arbust cu flori albe parfumate (Iasminum officinale). – Var. iasmin, (înv.) asmonie. Mr. iasemin. Ngr. γιασεμί sau γιασομμί (Roesler 593; DAR), din tc. per. yasemin; var. din germ. Jasmin. După Lokotsch 942, Tiktin și Ronzevalle 174, din tc.

IASOMÍE (< ngr.) s. f. Arbust din familia oleaceelor, originar din India, înalt de 2-3 m, cu ramuri lungi, subțiri, cu frunze opuse, penat-compuse și flori albe în cime terminale, cu miros caracteristic (Jasminum officinale). Florile conțin uleiuri eterice folosite în parfumerie și contra nevralgiilor; se cultivă frecvent ca plantă decorativă.

JASMINUM L., IASOMIE, fam. Oleaceae. Gen, originar din regiunile tropicale și subtropicale ale globului, arbuști erecți sau urcători, cu ramuri muchiate, mai rar verzi, cca 200 specii. Flori (caliciul campanulat cu 4-9 diviziuni foarte mici, corolă cu tub lung, deseori cilindric și 4-9 diviziuni, 2 stamine pe tubul corolei) hermafrodite, albe, galbene, roz, roșii, parfumate, în cime terminale sau axilare. Frunze caduce, semipersistente sau persistente sau alterne, imparipenate, pînă la 9 foliole lanceolate și acuminate; Fruct, bacă sferică cu o sămînță.

Jasminum fruticans L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciu campanulat, dințat, corolă cu 5 diviziuni obtuze cu tubul de 2 ori mai lung decît caliciul) galbene, dispuse cîte 2-5 la vîrful lujerilor laterali, apar înaintea frunzelor. Frunze alterne, persistente sau semipersistente, trifoliate, oblong-spatulate, ușor ciliate pe margine. Arbust înalt pînă la 2 m, glabru, lujeri subțiri, muchiați, verzi, suportă seceta și gerul.

PHILADELPHUS L., FALSA IASOMIE, FILADELFUS, fam. Saxifragaceae. Gen originar din sudul Europei pînă în Caucaz, Asia, America, cca 45 specii, arbuști exotici, pînă la 3 m înălțime formînd o tufă deasă. Frunze opuse, întregi, denticulate, distant-serate sau distanțate pe margine, pețiol scurt. Flori mari, cca 5 cm diametru, mirositoare, albe, rar galbene sau la bază roșietice, hermafrodite (4 sepale, 4 petale subrotunde, numeroase stamine – 20-40 – ovar inferior), solitare sau în racem dens sau rar, terminal sau în axa frunzei. Fruct, capsulă cu 4 valve și numeroase semințe mici.