autocurăța vb. refl. I A se curăța singur ◊ „La un recent congres mondial de bronhologie [...] au fost prezentate mai multe comunicări cu privire la mecanismele prin care căile respiratorii ale omului sunt capabile să se «auto-curețe» [...] tehnici care au permis să se tragă concluzia că viteza de «autocurățire» este mult mai mare la nefumători.” R.l. 6 VII 81 p. 6 (din auto1- + curăța)