BĂCĂNIE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; mirodenii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălie (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f.