BABALÎC sm.1 Bătrîn, în spec. slăbit, prăpădit de vîrstă și de boală ¶ 2 iron. Tînăr cu apucături bătrînești: mîne poimîne avem să ne trezim niște babalîci gubavi și ofticoși, numai buni de făcut popi (CRG.) ¶ 3 ‡La Turci, titlu de respect dat unui bătrîn ¶ 4 🏚 Lemn gros bătut în pămînt și pe care se razimă toată greutatea morii de vînt; 👉 MOARĂ [tc. babalyk].