Definiția cu ID-ul 414800:
Etimologice
balanță (balanțe), s. f. – Cîntar. Var. palanță. Mr. palandză. Ven. balanza, de unde provin ngr. μπαλάντσα sau παλάντσα, alb. paljantsë, bg. palanca. Var., comună în vorbirea pop. din Munt., derivă din ngr. (cf. Bogrea, Dacor., IV, 791).