*1) bándă f., pl. bande, bende și benzĭ (fr. bande, vfr. bende, d. vgerm. binda, ngerm. band, legătură, cordea, bund, alianță. V. bantă, bunt, panglică). Dungă lată ca ornament pe haĭne (cum e la mînecă): bandă de catifea. Legătură, fășie de hîrtie cu care se se înconjoară o carte orĭ un ziar care să fie trimes pin poștă: a trimete supt bandă. – Și bantă, pl. bente și bențĭ.