BANDEROLĂ, banderole, s. f. 1. Fîșiuță sau bandă mică de stofă, prinsă la un capăt de vîrful unui catarg, al unei lănci etc. astfel încît să fîlfîie; steguleț. V. fanion. 2. (În pictură și sculptură) Fîșiuță purtînd o inscripție, pusă în mîna unor personaje sau încadrînd o figură. Aceste patru icoane din urmă sînt încadrate sus prin niște banderole arcuite, pe care se citește o inscripțiune slavonă. ODOBESCU, S. I 403. 2. Fîșie de hîrtie care se lipește în jurul unui pachet de mărfuri, al unei cutii de medicamente, al unei cărți etc., pentru a împiedica desfacerea lor frauduloasă. ♦ Fîșie de pînză care se trece în jurul brațului ca semn al unei anumite însărcinări (serviciu de ordine, de prim-ajutor etc.).