BARBARISM s. n. (< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos „expresie greșită”): 1. cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi nevoie de el (de obicei, cuvânt de jargon), ca demoazelă („domnișoară”), animă („suflet”) etc. 2. cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă.