BARBETĂ, barbete, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței (fiind rasă numai bărbia). V. favorite. Și-a făcut loc... pînă la grupul profesorilor cu redingote sărăcăcioase, cu barbete și țăcălii. PAS, L. I 43. Purta niște venerabile barbete după moda veche. BART, E. 265. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, O. AL. II 9. – Variantă: (rar) barbete, barbeți (STANCU, D. 57), s. m.