Definiția cu ID-ul 834281:
Explicative DEX
BELȘUG, belșuguri, s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție, îmbelșugare. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșug, bilșug s. n.] – Din magh. böség.[1]
- etimonul corect ortografiat este bőség — Ladislau Strifler