BESACTEA, besactele, s. f. (Învechit) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, tutun, obiecte de cusut, de toaletă etc. V. casetă. Am scos dintr-o besactea înflorită cu scoici o panglică veche și foarte frumoasă de mătasă. SADOVEANU, O. V 618. Ad-aici besacteaua cea nouă. ALECSANDRI, T. 1394. – Variante: (Mold.) besacte (EMINESCU, N. 86), besectea (VLAHUȚĂ, O. AL. I 253), bisactea (La TDRG) s. f.