8 definiții pentru binișel
Explicative DEX
binișel sn [At: IORGA, S. D. VI, 109 / V: ben-, benișal / Pl: ~e / E: biniș + -el] 1-2 (Șhp) Biniș (2) (mic).
binișel s.n. (înv.) Dim. al lui biniș. • pl. -e. și benișel s.n. /v. biniș.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BINIȘEL, binișele, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui biniș. (Atestat în forma benișel) Un benișel de felendreș albastru blănit cu samur, a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145. – Variantă: benișel s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
benișel sn vz binișel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
benișel s.n. v. binișel.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BENIȘEL (pl. -ele) sn. 👕 dim. BENIȘ: purta un ~ de felendreș albastru blănit cu samur (NEGR.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BENIȘEL s. n. v. binișel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
benișel n. beniș femeiesc mai scurt: benișel de felendreș albastru NEGR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: binișel
binișel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
benișel substantiv neutru
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
binișel, binișelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui biniș. MDA2 DEXI CADE DLRLC
- Un benișel de felendreș albastru blănit cu samur, a căruia mînice atîrnau dinapoi. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
-
etimologie:
- biniș + -el MDA2 DEXI