blindaj s.n. 1 Cuirasă de oțel care folosește la protecția navelor, a tancurilor, avioanelor, a fortificațiilor etc. împotriva proiectilelor, a exploziilor. ♦ Înveliș metalic al proiectilelor și al gloanțelor. 2 Element de construcție servind ca mijloc de protecție a unor piese sau sisteme tehnice. ♦ Înveliș metalic de izolare a cîmpului electromagnetic al unei piese dintr-un aparat electric de celelalte piese ale aparatului. 3 Fig. Protecție. Un blindaj sufletesc. • pl. -e. /<fr. blindage.