BOBOTAIE, BOBĂTAIE sf. Flacără mare, flăcăraie, vălvătaie: Și-aș arde cu bobotaie. Ca și-o gireadă de paie (IK.-BRS.); Așa dintr’o micșoară scînteie, O mare să scornea bobătaie (BD.-DEL.) [bobot].