BODÎRLĂU, bodîrlăi, s. m. Cufundar. Rațe, gîște, lișițe și bodîrlăi se retrăseseră în culise. SADOVEANU, N. F. 67. Din distanță în distanță, cîte un bodîrlău își arată capul său subțire și mișcător, peste unde. ODOBESCU, S. I 399. ◊ Compus: bodîrlău-cu-ferăstrău = pasăre de baltă înrudită cu rața, cu pliscul mai lung decît al acesteia, îndoit la vîrf, cu zimții laterali mai proeminenți, asemenea unor dinți de ferăstrău (Mergus merganter).