BOGĂTAN, -Ă, bogătani, -e, s. m. și f. (Cu sens depreciativ) Bogătaș. V. chiabur. Sărăcia se ținea scai de noi, iar bogătanii își băteau joc de noi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2711. Îs bogătani și oameni cu păcat. DUMITRIU, N. 167. A plecat fiindcă bogătanul îl muncea pînă la sleire. STANCU, D. 45.