BOIER sm. 1 Odinioară: om din clasa de sus a societății, care se bucura de anumite privilegii și purtînd un titlu de noblețe conferit de Domn, fără însă a avea dreptul de a-l transmite moștenitorilor ¶ 2 Mai tîrziu: titlu ce se da marilor dregători ai Statului cari alcătuiau clasa boierilor de divan și cari, împreună cu mitropolitul și episcopii, constituiau divanul domnesc; toți aceștia erau împărțiți, după rangul boieriei, în trei categorii: I. Boierii mari sau boierii veliți, cari erau, în ordinea rangului, în Muntenia, marele ban, marele logofăt, marele spătar, marele postelnic, marele paharnic, marele vistiernic, iar în Moldova, marele logofăt, marele vornic al Țării-de-jos, marele vornic al Țării-de-sus, hatmanul, marele postelnic, marele spătar marele paharnic, marele vistiernic; aceștia alcătuiau, în cele două țări, „sfatul domnesc” și se numeau boieri de sfat; după aceștia urmau, în ordinea ierarhiei, atît în Moldova cît și în Muntenia, marele stolnic, marele comis, marele medelnicer, marele sărdar, marele clucer, marele sulger, marele jitnicer, marele pitar, marele șetrar, marele armaș și aga. II. Boierii de clasa a doua, aceiași, de la spătar în jos, însă de un rang inferior, ai căror titlu era precedat de ftori sau vtori. III. Boierii de rangul ai treilea, cu titlul precedat de cuvîntul slavon treti („al treilea”): postelnicul, spătarul, paharnicul, vistiernicul, comisul, sulșerul, jitnicerul, etc. După clasa boierilor de divan, urma clasa boierilor mici sau boierinașilor, cari ocupau slujbe mai mici la Curte sau pe lîngă Domn (👉 TAB. X) ¶ 3 Astăzi: nume dat de țărani proprietarului sau arendașului moșiei: în pragul dealului dai de oasele ~ului Dinu Murguleț (D.-ZAMF.); proverb: s’a schimbat ~ul, (cutare) nu mai e același cum îl știi, și-a schimbat firea ¶ 4 Nume dat de slugi stăpînului [vsl. boljarŭ].